Plăcuțele create de Batoto Yetu Portugal, o organizație care promovează cultura și patrimoniul african, spun povestea uitată a „Lisabonei africane” din secolele XV-XIX.
În această perioadă, aproximativ șase milioane de africani au fost răpiți și transportați pe corăbii portugheze peste Atlantic și vânduți ca sclavi, preponderent în Brazilia.
Istoria colonială a Portugaliei, care a adus sub dominația sa țări precum Angola, Mozambic, Brazilia, Capul Verde și Timorul de Est, este considerată de mulți drept o sursă de mândrie.
Rolul important pe care l-a jucat, acela de centru al comerțului cu sclavi, a fost multă vreme umbrit de bogatele realizări culturale și maritime ale națiunii, lăsând istoria sclaviei un subiect prea puțin abordat în școlile portugheze.
Plăcuțele, realizate cu sprijinul primăriei din Lisabona, fac cinste acestui scop nobil de asumare a responsabilității pentru trecutul întunecat al țării.
Inaugurarea, amânată cu patru ani
Patru ani mai târziu de la finalizarea construcției, acestea au fost în cele din urmă dezvelite sâmbătă în timpul ceremoniei de inaugurare organizate în Piața Sfântului Dominic (Largo de São Domingos), din Lisabona, un punct istoric important pentru comunitatea afro-portugheză.
Piața Sfântului Dominic găzduiește bustul de 1,8 metri înălțime ridicat în memoria renumitului apărător al drepturilor persoanelor de culoare Pai Paulino, care pe vremea cât încă trăia, locuia în apropiere.
Pai Paulino a fost un sclav african în Brazilia care a reușit să își recâștige libertatea. Acesta a sosit în Lisabona în anul 1832 și și-a petrecut restul vieții promovând justiția socială și luptând pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale comunităților africane.
„A fost un activist social care a ajutat mulți oameni de culoare la acea vreme”, a declarat pentru RFI sculptorul mozambican Frank Ntaluma, cel care a realizat bustul.
„Comunitatea africană din Lisabona încă este una numeroasă și în ziua de azi. Ceea ce este incredibil. Așa că am decis să îl onorăm atât pe Pai Paulino, cât și pe mulți alții, prin aceste plăcuțe amplasate peste tot prin Lisabona”.
Poveștile acestor oameni evocă istoria unei populații uitate, care trebuie în sfârșit povestită, susține Ntaluma. „Toate persoanele în onoarea cărora s-au construit aceste plăcute au trăit în Lisabona și au murit în Lisabona. Majoritatea au fost îngropate în morminte comune”.
Mormântul lui Paulino se află la cimitirul Alto de São João, singurul loc unde se permitea înmormântarea oamenilor de culoare la acea vreme.
Autoritățile din Lisabona lucrează, în același timp, și la primul memorial al orașului dedicat victimelor sclaviei. Proiectul a fost aprobat în 2017, dar construcția sa a fost amânată încă de atunci.
Traducere și adaptare de Monica Chivu de pe pagina în limba engleză a RFI.