Citiți continuarea
Unul dintre numele vehiculate pentru șefia viitorului guvern este Bernard Cazeneuve iar liderul de la Elysée s-a întâlnit cu el, la fel și cu Xavier Bertrand.
Bernanrd Cazeneuve a fost prim-ministru timp de aproape 6 luni, între decembrie 2016 și mai 2017, în mandatul lui François Hollande, iar în acel moment venea din Partidul Socialist, de stânga.
Iar tot în mandatul lui François Hollande a fost ministru de Interne, timp de aproape 3 ani, ministru delegat pentru Buget, timp de un an, ministru delegat pentru Afaceri Europene, timp de 10 luni.
Xavier Bertrand a fost de două ori ministrul Muncii, în mandatul președintelui Nicolas Sarkozy, între 2007 și 2009 și 2010 și 2012 iar în mandatul lui Jacques Chirac, între 2005 și 2007, a fost ministru al Sănătății. De 9 ani, este președintele Consiliului regional Hauts-de-France.
La ce ne putem aștepta, răspunde la microfonul RFI politologul Benjamin Morel: „Trebuie să fim prudenți. Președintelui Emmanuel Macron îi place să surprindă. Este felul lui de a arăta că el conduce, că nu i se poate impune cineva. Numele lui Bernard Cazeneuve a apărut în acest week-end la fel cum s-a aflat de întâlnirea dintre Macron și înaintașii săi, Nicolas Sarkozy și François Hollande. Lui Emmanuel Macron îi place să se joace astfel și să fie totul în ritmul său, la fel cum îi place frenezia mediatică. Acum, ne uităm și de ce întârzie anunțul privind noul șef de la Matignon. Problema nu este numele celui care va ocupa acest post. De mai multe săptămâni facem liste cu numele protențialilor prim-miniștri. Ori, este o chestiune de coaliție. Noul Front Popular înseamnă 190 de deputați, apoi ne uităm că, de fapt, nu există o alianță între macroniști și Republicanii, ceea ce înseamnă circa 150 de deputați. Niciun bloc nu are o majoritate absolută. Cine va alege un premier din aceste blocuri, e clar că blocurile care rămân se vor uni pentru a-l bloca.
Avantajul lui Bernard Cazeneuve este că ar putea fi susținut de unii socialiști. Chiar și așa, este insuficient pentru ca guvernul să fie susținut în sensul larg. Cât despre Xavier Bertrand, la fel, aceeași problemă de susținere. Nu există vreun nume clar. Iar Reuniunea Națională este un partener prea problematic pentru toți ceilalți pentru ca cineva să se sprijine pe extrema dreaptă”.
Nu e de mirare că jurnaliștii și analiștii francezi avansează chiar și un al treilea nume: al președintelui Consiliului economic, social și de mediu, Thierry Beaudet. Așadar, un profil mai puțin politic.
Politologul Benjamin Morel: „Este imaginea unui guvern mai degrabă tehnic. Iar un guvern tehnic are un avantaj și anume, prin definiție nu este unul „iritant”. Socialiștii (de stânga) nu ar avea impresia că susține un guvern de dreapta ori macronist. La fel de bine nici Republicanii (de dreapta), nu s-ar simți responsabili de un eventual guvern tehnic. Dezavantajul este că avem de a face cu o foarte bună a doua soluție. Altfel spus, în cazul în care ar fi epuizate toate opțiunile ce pot deriva din ideea unui guvern tehnic- pentru că niciuna nu ar putea funcționa, pentru că formațiunile și grupurile politice nu sunt pregătite pentru această opțiune- ei bine, în cele din urmă, de fapt, nu avem altă opțiune și am putea intra într-o incapacitate de a găsi un viitor guvern”.