În România, subiectul s-a inflamat o dată cu introducerea în pachetul fiscal a prevederii care plafonează plățile în numerar până la suma de 5.000 de lei pe zi. Cel mai important argument împotriva acestei măsuri a fost acela că în mediul rural se găsesc, de exemplu, prea puține automate bancare.
S-a spus că plafonul de 5.000 de lei pentru plata cu numerar este mult prea jos și complet inadecvat situației din România. Adevărul este că economia locală și cetățenii sunt încă tributari plăților în numerar.
De partea cealaltă, limitarea plăților cash până la un anumit plafon este o mișcare făcută din dorința declarată de a lupta cu evaziunea. Desigur, când este adus în discuție acest argument al restrângerii utilizării banilor numerar se face referire la combaterea evaziunii fiscale. Dar, imediat vine și replica și anume se spune că lupta cu evaziunea trebuie să înceapă de la marile cazuri și nu de la un mic antreprenor care își vinde produsele cu bani cash. Adevărul este că, în măsura posibilităților, lupta cu evaziunea trebuie să se ducă pe toate fronturile, inclusiv pe cel al micilor companii.
Care sunt prioritățile? Bineînțeles că este sau ar trebui să fie marea evaziune, dar nu doar atât. Este greu de spus în ce măsură lupta cu mica evaziune prin reducerea plafonului de plăți cash până la 5.000 de lei este eficientă sau această restricție nu face decât să irite consumatorii.
Sunt un adept fără rezerve al plăților online, dar întrebarea este: ar trebui lăsat progresul în timp al plăților electronice fără a introduce un plafon exagerat?
Adevărul este că o parte a societății românești este îndrăgostită de cash. Românii țin miliarde de lei la saltea, adică în casă. În urmă cu câțiva ani, se spunea și despre nemții de vârsta a treia că își păstrează economiile în locuință. Se dădea exemplul bancnotei de 500 de euro care era favorita germanilor în materie de economisire sub forma numerarului. Explicația specialiștilor pentru acest comportament era aceea că germanii s-au confruntat între cele două războaie mondiale cu o inflație mare și populația s-a obișnuit să păstreze banii acasă.
De asemenea, reticența față de măsurile de limitare a utilizării cash-ului vine și de la ideea că în felul acesta băncile sunt ajutate să încaseze comisioane mai mari și să aibă noi clienți.
La începutul săptămânii, în mijlocul subiectului despre „mai mult sau mai puțin cash” a apărut și Banca Centrală Europeană (BCE). Oarecum surprinzător, a luat atitudine împotriva comercianților care refuză să accepte plata cu numerar. Oficialii BCE au precizat că magazinele și furnizorii de servicii nu pot exclude numerarul ca mijloc de plată. Mai multe bănci centrale europene au constatat că praticile prin care companiile refuză plata cash au devenit tot mai răspândite.
Să remarcăm că în România este invers față de Uniunea Europeană, în sensul că nu sunt descurajate plățile în numerar, ci cele cu cardul. Adică, deseori, micilor magazine li se poate strica brusc aparatul pentru plăți electronice, în felul acesta obligând consumatorii să achite cash.
Așadar, plățile online sunt, fără îndoială, comode, simple și anti-evaziune.