Interpretările pot fi diferite. Producătorii pot justifica acest fenomen prin faptul că îi avantajează atât pe consumatori, prin faptul că nu presupune o creștere a prețurilor, cât și statul care beneficiază de o frână pentru inflație.
Consumatorii s-au întâlnit cu el și în anii de după criza din perioada 2008-2009. Am putea spune că reducerea cantității produselor și păstrarea prețurilor este „o manta de vreme rea” pentru producătorii din industria alimentară. De altfel, reprezentanții unor firme din sectorul alimentar explică „shrinkflation” prin faptul că încearcă să păstreze o calitate bună a produselor în fața valului inflaționist sau că pentru a rămâne în piață trebuie să își calculeze bine politica de prețuri.
Explicațiile pot fi plauzibile, dar nu neapărat pe deplin mulțumitoare pentru toată lumea. De exemplu, anul trecut, un mare retailer francez a avertizat consumatorii cu afișe lipite direct pe rafturile magazinelor că 26 de produse ale unor mari branduri sunt atinse de „shrinkflation”, adică au cantități mai mici decât în urmă cu un an și prețuri egale.
De asemenea, guvernul francez pregătește un act normativ care să reglementeze acest mod de luptă cu inflația, altfel util la nivel macroeconomic, dar care poate deranja consumatorii. Proiectul de act normativ al Ministerului francez al economiei solicită distribuitorilor să informeze consumatorii în cazul în care are loc o reducere a cantității unui produs. Deocamdată, proiectul este transmis Comisiei Europene pentru a se valida conformitatea cu o directivă europeană din anul 2015.
Gin mai slab, covrigi mai mici…
Politicienii sunt, în declarații, oripilați de aceste practici pe care le numesc fie înșelătoare, fie șocante și îi apară pe consumatori, dar adevărul este că fenomenul în sine contribuie la limitarea creșterii inflației.
Concret, actul normativ francez impune magazinelor să indice pe o etichetă plasată pe produs sau în apropierea acestuia dacă a fost redusă cantitatea în comparație cu un an în urmă. În caz contrar, distribuitorii sunt pasibili să plătească o amendă de 15.000 de euro.
Problema este dacă nu cumva proiectul de act normativ nu a greșit „adresa”. Adică, dacă munca de etichetare nu ar trebui făcută de producător și validată de rețeaua comercială? De altfel, reprezentanții unui lanț alimentar francez au declarat că pentru angajații lor etichetarea ar însemna mult timp pierdut, iar producătorii știu mai bine dacă au făcut o reducere a cantității sau o schimbare a conținutului produsului.
Sunt multe produse pasibile sau care au trecut deja prin fenomenul de reducere a cantității. Anul trecut, o asociație de consumatori britanici a dat câteva exemple de produse afectate de scăderea cantităților și de păstrarea prețurilor. Astfel, o marcă de gin a redus volumul de alcool de la 43,1% la 41,3%. Trebuie remarcat jocul de cifre, care poate să creeze confuzie în rândul consumatorilor.
De asemenea, trebuie precizat că reducerea concentrației de alcool a avut legătură și cu o scădere a taxării. Covrigii și-au păstrat diametrul, dar și-au redus ușor, cu cinci grame, greutatea. Unele săpunuri au scăzut și ele de la 125 la 120 de grame. Cutiile de unt și-au redus înălțimea, imperceptibil pentru consumatori, dar această scădere a micșorat și cantitatea vândută.