Îmbătrânirea în România este văzută mai degrabă ca o tragedie ce atrage asupra individului singurătatea și nesiguranța. Pentru bătrâni, oportunitățile de îngrijire sunt reduse. Îngrijirea bătrânilor, dar și asistența socială în general, a devenit un serviciu pe care statul l-a externalizat. Deși e construit din bani publici, a ajuns să fie în cele mai multe cazuri o afacere privată.
Bătrâni care stau la balconFoto: Inquam Photos / Alexandru Busca
Într-o țară în care riscul de sărăcie și excluziune socială este de 34,4%, cel mai ridicat nivel din statele UE, iar pensia medie este de 1.855 de lei, cu o valoarea reală care a scăzut sub nivelul din 2012, din cauza inflației, să fii bătrân și singur a ajuns o poveste despre supraviețuire.
Chiar dacă ești un bătrân cu bani sau a cărui familie are posibilități materiale pentru a plăti asistența privată la un cămin, nu e o garanție că totul va fi bine. Dovadă stau ororile scoase la lumină de materialele jurnalistice ale Centrului pentru Investigații Media și Buletin de București, care s-au transformat apoi în dosare penale, aflate în ancheta procurorilor.
O altă realitate românească este că au plecat din țară milioane de oameni (statul nici măcar nu are o evidență clară a numărului lor), majoritatea în puterea vârstei, în căutarea unui loc de muncă mai bun, astfel încât îngrijirea adulților rămași în România la bătrânețe devine natural o chestiune delicată. Unii se întorc să aibă grijă de părinți. Totuși, pentru alții, abandonarea unui loc de muncă plătit de câteva ori mai bine decât în România nu este o opțiune.
Și chiar dacă ar fi, în multe cazuri, îngrijirea unui om bătrân presupune asistență specializată. Nu o poate face oricine, cu toată disponibilitatea și dragostea aflate la mijloc.
Așadar, ce opțiuni ai la îndemână în România, când ai nevoie de ajutor cu un bătrân care are nevoie de îngrijire? Nu multe. Am luat la mână aceste opțiuni, ca orice persoană care se izbește de o astfel de problemă în viața sa.
CITEȘTE CONTINUAREA PE PANORAMA.RO