Să plecăm de la ideea că veniturile curente ale gospodăriei sunt de 10.000 de lei, pentru simplificare, iar structura cheltuielilor bugetare urmărește primele șase luni ale anului. Acestea sunt cele două convenții prin care încercăm să facem comparația, atât cât se poate, între structura bugetului consolidat al statului și cea a unei familii, evident, ipotetice.
Astfel, din veniturile gospodăriei de 10.000 lei, cele mai mari sunt cheltuielile sociale care ajung la 4.400 de lei. Să ne imaginăm că familia despre care vorbim trebuie să susțină mai multe persoane în vârstă și mai mulți copii pentru care cheltuiește, în total, aproape 44% din veniturile pe care le încasează.
Este mult, dar familia are în întreținere mai mulți pensionari. Pe de o parte, unii sunt foarte modești și acceptă să trăiască lunar cu bani puțini, pe de altă parte, familia este formată și din pensionari speciali cărora li se alocă mult mai mulți bani decât celorlalți. Dar, familia nu are curajul să mai taie din banii alocați pensionarilor speciali, deși nemulțumirile celorlalți membri ai gospodăriei sunt evidente și manifeste.
Familia realizează și o serie de lucrări în gospodărie și drept urmare trebuie să plătească forța de muncă. Respectiv, cheltuielile cu personalul sunt de 2.800 lei, adică 28% din venituri. Se pot face economii la acest capitol de buget? Este dificil, pentru că lucrătorii sunt nemulțumiți de sumele încasate și, dimpotrivă, ar dori să primească mai mulți bani. Problema este că familia plătește, dar situația pare a fi scăpată de sub control, în sensul că în rândul lucrătorilor pare a fi un adevărat haos, performanțele muncii nu sunt vizibile, productivitatea este scăzută, iar angajații cer mai mulți bani.
Un alt capitol important de cheltuieli este cel cu bunurile și serviciile. Ceea ce înseamnă, în principiu, cheltuielile curente, să zicem, cu alimente, medicamente sau diverse consumabile care ajung la 1.600 de lei. Desigur, la acest capitol, cheltuielile alocate sunt destul de reduse, dacă luăm în calcul că unii membri ai familiei nu pot cumpăra medicamentele de care au nevoie.
Ca orice gospodărie care se respectă are și credite. Împrumuturile respective, luate în ultimul deceniu, ajung la scadență și în șase luni familia a fost nevoită să plătească 700 lei, adică 7% din veniturile încasate. Desigur, familia ar putea să încerce să ramburseze în avans o parte din credite, dar veniturile obținute sunt prea mici, iar gospodăria se împrumută într-un ritm extrem de susținut, ceea ce face imposibilă rambursarea anticipată.
În fine, ambițiile gospodarilor, cel puțin teoretic, sunt mari în materie de investiții. Dar, suma pe care o alocă familia pentru investiții este de numai 500 lei. Diferența este mare între cheltuielile sociale, de 4.400 lei, până la cele cu investițiile, în valoare de numai 500 lei.
Toate aceste cheltuieli adunate ajung la 10.000 lei, ceea ce înseamnă că aici se opresc veniturile pe care le încasează familia. Numai că gospodăria cheltuiește mai mult decât veniturile. Iar suma deficitului bugetului este mare, respectiv în primele șase luni ale anului ajunge la 1.600 lei, adică 16% din veniturile încasate.