Ora 8.30. Capătul cartierului Păcurari. Străzile sunt spălate. Poliția oprește circulația către Cimitirul Evreiesc. Elevi îmbrăcați în costume populare. Rabinul Yosef Wasserman, inițiatorul Marșului Vieții, îi strânge pe tineri: „Veți merge în primul rând. Apoi politicienii, generalii și noi ceilalți”.
Rabinul are lacrimi în ochi: „Eu cred că în anul acesta… stau și mă uit la copiii aceștia care participă la Marș. I-am pus în primul rând pentru că acesta e viitorul nostru. Supraviețuitorii din păcate se pierd. Noi avem rolul să pregătim martori noi. Dacă reușim să aducem acest capitol tragic din istoria României..ce s-a întâmplat pe 29 iunie 1941, când evreii au fost omorâți pentru că singura lor vină era că aveau sânge evreiesc în corp. Eu cred că dacă ei vin, văd cu ochii lor, vor auzi cu urechile lor ce s-a întâmplat atunci din gura supraviețuitorilor… mă rog la Dumnezeu ca ei să fie martori noi care să povestească, poate, peste 82 de ani cele auzite, văzute și cele cunoscute personal și nu din cărți”.
Reprezentanți ai autorităților locale și centrale, rabini, ambasadorul statului Israel în România, un reprezentant al președintelui Israelului, iar lista celor care au participat la Marșul Vieții e lungă. La Marșul Vieții cei prezenți au tricouri pe care se poate citi „March of the Living. Iasi-România”. Au steagul statului Israel pe umeri. Coloana pornește, iar Pace Vouă este cântecul care pornește și el din toate piepturile. Mulți dintre participanți au peste 70 de ani, dar urcă dealul către cimitirul evreiesc fără să se oprească din a cânta.
Cimitirul evreiesc din Iași. O scenă improvizată la intrare. Scaune și un acoperiș de vară care să-i apere de soare pe participanții la ceremoniile de comemorare a Pogromului de la Iași. Pogromul de la Iași, derulat în perioada 27-30 iunie 1941, a fost unul dintre cele mai violente pogromuri din istoria evreilor din România, inițiat de regimul politic Antonescu și executat de autoritățile publice locale. Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România estimează numărul victimelor la 14.850.
Și-a regăsit tatăl într-o fotografie la Muzeul Pogromului de la Iași
Coca Palmon atrage privirile ca un magnet. E supraviețuitoare a Pogromului de la Iași. Se prezintă simplu: „Mă cheamă Coca. Am doi copii, patru nepoți și doi strănepoți”. Apoi spune la fel de simplu și direct: „Să vă povestesc? Tatăl meu a fost în trenul morții. Noi am avut restaurant și în duminica aia tata s-a dus să deschidă restaurantul. Aveai voie să ieși în oraș până la 6 seara și a venit ordin să se ducă toți la curtea Chesturii, ca să le dea liber să meargă, și totul a fost o momeală. Tatăl meu s-a prezentat acolo. Acolo a fost jandarmeria și cine trecea poarta era lovit ori în cap, unde se nimerea. Tata a primit o lovitură în spate și într-un moment, nu știu dacă a fost noroc sau nu, el s-a aruncat pe un morman de cadavre și s-a făcut mort.