Timișoara a fost unul dintre orașele care au primit cu brațele deschise ucrainenii plecați din calea războiului. A fost creat, foarte repede, un centru de coordonare în subordinea Direcției de Asistență Socială a Primăriei Timișoara. Toate ONG-uri care au vrut să ajute au putut face asta într-un mod concret, în funcție de necesități. Unul dintre cele mai importante aspecte a fost integrarea în sistem a ucrainenilor ajunși deja în oraș. Refugiații au fost, așadar, întâmpinați de oameni care le vorbeau limba și le știau nevoile imediate.
Unul dintre acești voluntari a fost Evghenia Rozbitska, ajunsă la Timișoara undeva în luna martie, alături de soțul ei și de fiul lor, la acea vreme în vârstă de un an și jumătate. Au fugit din Odesa imediat după ce au auzit că a început războiul, înainte ca guvernul ucrainean să interzică bărbaților să plece din țară. S-au urcat în mașină și au venit spre România. Inițial au mers la Cluj, dar apoi au ajuns la Timișoara, unde sunt și acum.
Am cunoscut-o pe Jenia – sau Jane, cum îi spune multă lume – la începutul verii, anul trecut. Căuta o modalitate prin care să facă auzită vocea compatrioților ei, la șase luni de la începerea războiului, de ziua independenței. Venise să discute cu reprezentanții Asociației Prin Banat, cărora le propunea o colaborare. Într-un timp foarte scurt, cu sprijinul Prin Banat, a fost creat un videomapping-tribut adus artistei ucrainene Maria Prymachenko și proiectat pe clădirea Operei Române.
„Nu e vorba despre migrația unor categorii vulnerabile”
Jenia și comunitatea ucraineană a refugiaților sunt acum o prezență constantă în viața socio-culturală a Timișoarei. În multe evenimente care aveau deja tradiție aici au fost inserate activități cu tematică ucraineană și, încet-încet, oamenii s-au integrat. Asta a fost și ideea: timișorenii să înțeleagă că ucrainenii nu sunt o povară pe capul statului român, ci pot contribui activ la bunăstarea comunității.
„Cred că e important de înțeles că nu e vorba despre migrația unor categorii vulnerabile, ci, efectiv, de migrația unei părți a unei țări europene în alte țări europene. Unii dintre cei au plecat din Ucraina au, într-adevăr, nevoie de sprijin, au nevoie de ajutor, dar sunt și foarte mulți, inclusiv aici, în Timișoara, care se pot implica activ în comunitatea locală, pot avea o contribuție importantă la viața orașului și, astfel, să-și arate recunoștința. Pentru că, de fapt, suntem foarte asemănători, cultura și istoria noastre sunt foarte asemănătoare în multe privințe”, spune tânăra ucraineancă.
Între timp, în primăvara acestui an, Jenia a pus bazele asociației Faina, care este acum unul dintre partenerii de bază ai mai multor ONG-uri locale, în proiecte dintre cele mai diverse din sfera ducațională și culturală. A foet un pas important, spune Jenia, potrivit căreia Faina a apărut tocmai în urma colaborărilor din ultimul an, ca o reacți de sprijin și încurajare a proictelor viitoare.
„Nu poți trăi așa”
În Timișoara mai sunt, în prezent, cam 1.000 de ucraineni refugiați.