Între plajele întinse ale Atlanticului și dealurile verzi, José Ignacio a devenit, de-a lungul timpului, un centru recunoscut pentru artă și cultură.
Satul găzduiește cel mai important muzeu de artă contemporană din țară, MACA, precum și numeroase galerii și festivaluri de film și fotografie. Recent, a găzduit cea de-a 10-a ediție a Târgului internațional de artă “Este Arte “.
“Atunci când am început, majoritatea oamenilor cu care am vorbit credeau că nu este posibil să facem asta în Uruguay. Nu suntem ca Argentina sau Brazilia…”, povestește conservatoarea de artă uruguayană Laura Bardier pentru AFP.
Cu toate acestea, evenimentul atrage tot mai mulți colecționari de prestigiu, cu opere de artă care variază între 300 și 2,5 milioane de dolari.
Rafael Ortiz, neurochirurg venit din New York, și soția sa Emille Agait, dentist pediatru, au cumpărat una pentru casa lor din Hamptons, o destinație populară aproape de New York, cu care José Ignacio este adesea comparat.
“Este un loc discret, relaxat, dar șic și distractiv. Toată lumea este frumoasă”, asigură Emille Agait.
“Deșert artistic”
Timp de decenii, Punta del Este, o stațiune balneară din estul țării, a fost una dintre destinațiile de vacanță preferate de elita sud-americană. Secretul bancar a permis Uruguayului, supranumit uneori “Elveția Americii de Sud”, să atragă mult capital străin, uneori din surse suspecte.
Însă, în ultimii ani, cei care caută un rafinament mai discret s-au îndepărtat de proprietățile de la malul mării pentru a se stabili în sate mai îndepărtate.
© Santiago MAZZAROVICH / AFP
José Ignacio oferă proprietăți la vânzare la prețuri exorbitante, cu toate că străzile sale sunt neasfaltate.
În anii 1980, “José Ignacio era un loc pustiu… doar pescari și localnici” locuiau acolo, explică galeristul Renos Xippas. În urmă cu zece ani, regiunea era considerată un “deșert artistic”, susține el.
Potrivit acestuia, oamenii s-au adunat în regiune în timpul pandemiei de Covid și mulți au rămas, apreciind calitatea vieții, într-o țară de șase ori mai mare decât Belgia, dar de trei ori mai puțin populată (3,5 milioane de locuitori și 12 milioane de capete de bovine).
Acest lucru a contribuit la creșterea domeniului artistic pe care Renos Xippas o descrie ca fiind revitalizarea unei “tradiții foarte vechi” care s-a estompat în perioada dictaturii din 1973-1985.
“Uruguayenii sunt oameni foarte cultivați”, spune el despre locuitorii uneia dintre cele mai stabile țări din punct de vedere politic și economic din America Latină, care a fost cândva pe lista gri a paradisurilor fiscale.
“Calmul și liniștea din jur”
“A fost un fel de revoluție”, explică sculptorul uruguayan Pablo Atchugarry, în vârstă de 69 de ani, acoperit de praful marmurei pe care o modelează. “Acest spațiu a fost epicentrul”, spune el despre muzeul de artă contemporană pe care l-a deschis în 2022: o structură masivă care seamănă cu o navă, înconjurată de un parc de sculpturi de 40 de hectare.
El l-a convins pe artistul american James Turrell să aducă în sat unul dintre Skyspaces-urile sale, o cupolă de marmură albă prin care vizitatorii privesc cerul la apus, în timp ce lumina artificială distorsionează percepția culorilor.