Întrebarea este: unde va găsi guvernul banii pentru a crește salariile profesorilor și personalului nedidactic? Desigur, pentru a răspunde va trebui, mai întâi, să facem o estimare asupra sumelor necesare. Vorbim despre o estimare, pentru că din informarea publică au lipsit în mod constant datele privind impactul bugetar al propunerilor guvernamentale. De altfel, ministrul finanțelor nu a fost prezent la toate negocierile cu sindicatele.
Doar ministrul educației, Ligia Deca, a prezentat o cifră de buget, dar acum este nerelevantă întrucât făcea referire la o ofertă care a fost modificată. Așadar, singurul element pe baza căruia se poate estima impactul bugetar al creșterii salariilor apare în documente oficiale referitoare la legea bugetului și la proiecte de legi specifice învățământului.
Astfel, calculele arată că, anual, cheltuielile cu salariile din sistemul de educație sunt de aproximativ 22 miliarde de lei, ceea ce înseamnă 18% din totalul cheltuielilor de personal la nivelul întregului buget. Dacă luăm în calcul o creștere cu 25% aplicată pe o perioadă de șase luni vom ajunge la concluzia că efortul bugetar pentru anul acesta ar trebui să fie de aproximativ 2,75 miliarde de lei. Așadar, ne întrebăm: unde se pot găsi aproape trei miliarde de lei pentru a crește salariile profesorilor cu 25%?
Desigur, vor fi opinii care vor spune, văzând viteza cu care se îndatorează statul român, că 2,7 miliarde de lei nu reprezintă mare lucru. Numai că datoriile de 160 miliarde de lei pe care le va face anul acesta statul sunt deja luate în calcul pentru a acoperi deficitul bugetar și datoriile ajunse la scadență.
Deci, prima observație este că sumele promise profesorilor vor trebui introduse în buget, în mod legal, iar acest lucru se va întâmpla cu ocazia primei rectificări bugetare programată, de altfel, pentru luna iunie a.c.
Concret, o plată în plus de 2,7 miliarde de lei presupune fie o creștere a veniturilor, fie o reducere a cheltuielilor, prin economii sau realocarea sumelor. Este imposibil de crezut că veniturile bugetare pot crește peste nivelul programat, pentru că deja sunt sub prognoză.
De asemenea, România rămâne statul european cu un nivel scăzut al veniturilor bugetare în produsul intern brut, iar pe primele patru luni ale acestui an cheltuielile cu salarii, pensii și asistență socială sunt mai mari cu 26 miliarde de lei decât veniturile fiscale, obținute din taxe și impozite. În plus, încetinirea economiei, inclusiv scăderea consumului, nu oferă nicio perspectivă pentru încasări mai mari. Poate doar cu excepția, nefericită, a creșterii unor taxe sau impozite. Totodată, creșterea încasărilor bugetare ca urmare a aplicării unor măsuri precum conectarea caselor de marcat la fisc se lasă așteptate.
În materie de cheltuieli, marja de manevră este extrem de redusă. Teoretic, economiile rezultate din planul aprobat la începutul lunii mai a.c., care sunt estimate la valori cuprinse între două și trei miliarde de lei, ar putea să fie soluția creșterii salariilor profesorilor în acest an. Nu se poate pune problema reducerii cheltuielilor cu dobânzile sau, de exemplu, a celor cu medicamentele subvenționate. Dar, se poate aplica din nou metoda verificată prin care se reduc investițiile și se plătesc salariile.