De la idei la practică drumul este, însă, foarte lung. De exemplu, în perioada 2017-2022, când au fost vehiculate tot felul de idei privind dezvoltarea economiei românești prin încurajarea investițiilor locale, deficitul comercial a crescut de aproape trei ori, de la 13 la 34 miliarde de euro. Este cel mai clar indicator care arată că un eventual program de încurajare a investițiilor în România, dacă el a existat, a eșuat în realitate.
De altfel, Marcel Ciolacu vorbește despre patriotism economic plecând tot de la obiectivul trecerii de la o economie bazată pe import la una care să promoveze producția autohtonă. Chiar dacă problema este definită corect (este clar că economia românească are nevoie de o dezvoltare a producției interne), soluțiile propuse sunt superficiale.
Astfel, viitorul premier dă ca exemplu aprobarea unor scheme de ajutor de stat, pentru 19 proiecte de investiții, în valoare de 2,2 miliarde de lei. Trebuie spus că procedurile de derulare ale programului de ajutor de stat au fost contestate de mediul de afaceri în luna aprilie, atunci când Ministerul Economiei a reușit performanța de a aproba ajutoare în valoare de două miliarde de lei unor firme de apartament, cu câțiva angajați și cu cifre de afaceri extrem de mici.
În paranteză fie spus, Polonia reușește să primească de la Comisia Europeană aprobarea pe bandă rulantă pentru scheme de ajutor de stat finanțate din bugetul național, în domeniul agriculturii, de exemplu. Diferența dintre România și Polonia este de buget. Adică, polonezii își pot permite să finanțeze economia cu miliarde de euro din bugetul național, în timp ce România se află în procedura de deficit excesiv și oricât de mult și-ar dori să ofere ajutor de stat are resursele financiare limitate. De aceea, chiar dacă viitorul premier vrea să finanțeze investițiile din România s-ar putea trezi că nu are bani la buget. Mai ales că urmează o perioadă complicată în care cheltuielile cu salariile bugetare vor crește.
Este adevărat că există și un bun exemplu de investiție majoră aflată în derulare. Este vorba despre o firmă norvegiană din domeniul producției de anvelope care construiește o fabrică la Oradea, va investi aproximativ 650 milioane de euro și va primi și un ajutor de stat (după ce va fi aprobat de Comisia Europeană) în valoare de 100 milioane de euro.
De altfel, acest caz pune în discuție chiar patriotismul economic al dlui Ciolacu. Finanțăm, așadar, doar investitori români care își dezvoltă afacerile aici sau se oferă ajutoare de stat și companiilor străine? În mod normal și fără lozincile populiste aruncate în programul de guvernare o companie trebuie considerată românească dacă produce în economia autohtonă, indiferent de țara de proveniență a capitalului.
Să nu uităm că în urmă cu câțiva ani patriotismul economic îmbrăca și forma mai agresive. Companiile multinaționale erau acuzate fie că ies cu banii din țară și plătesc impozit pe profit prea mic, fie că prin produsele importate otrăvesc consumatorii români. Marcel Ciolacu a preluat o parte din refrenele naționalismului economic de acum șapte ani, dar le-a adaptat un pic și temperat.