Avem un „păienjeniș” de direcții și servicii, bine populate cu angajați, bineînțeles, dar care s-au dovedit absolut inutile în a proteja cu adevărat persoanele din căminele de vârstnici din județul Ilfov.
Mai mult, în tot acest hățiș de instituții care acreditează, care finanțează, care controlează azilele de bătrâni, responsabilitățile și deci vinovățiile rămân extrem de difuze. Cel puțin, deocamdată.
Iată cum stau lucrurile în mod concret. Ministrul muncii și solidarității sociale, Marius Budăi, a confirmat că Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială cu acronimul ANPIS are în atribuții acreditarea azilelor pentru persoane în vârstă sau cu dizabilități. Până aici este clar. Mai departe, când vine vorba despre cine trebuie să controleze aceste centre, părerile și responsabilitățile se pasează de la o instituție la alta. Ministrul muncii și solidarității sociale spune că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Ilfov, denumită prescurtat DGASPC, ar avea atribuții în ceea ce privește centrele de îngrijire. Argumentul este că aceste direcții, aflate în subordinea Consiliilor Județene, finanțează parțial aceste cămine. Deci, controlul ar trebui făcut de instituția care dă banii.
Dar, președintele Consiliului Județean Ilfov a declarat recent că ministrul este greșit informat și că Agenția Județeană de Plăți și Inspecție Socială, instituție din subordinea Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, ar avea, de fapt, atribuții de control și a adăugat că DGASPC Ilfov nu poate controla căminele private.
Avem, așadar, o primă mare controversă: cine controlează? Instituția care dă acreditarea sau cea care finanțează? Sau amândouă? Trebuie spus că atât ANPIS cât și DGASPC sunt instituții care au direcții județene, care au funcționari angajați care primesc salarii, sedii pentru care se plătesc chirii și care consumă energie electrică, gaze sau rechizite. O mulțime de cheltuieli sigure pentru rezultate incerte.
Trebuie spus că primăriile au la rândul lor un serviciu de protecție socială. Evident, primăria orașului Voluntari are o Direcție de Asistență Socială și, în cadrul ei, un Serviciu de Protecție și Asistență Socială. Un serviciu cu angajați și o șefă, care, întâmplător, pentru o perioadă, a fost chiar sora soției primarului din Voluntari, ministrul familiei, tineretului și egalității de șanse, Gabriela Firea.
Ce fac cele două instituții? Georgiana Pascu, de la Centrul de Resurse Juridice, a explicat la Digi 24: direcția primăriei se ocupă de asistența persoanelor vârstnice care pot avea o dizabilitate, iar direcția din subordinea Consiliului Județean are ca responsabilitate serviciile sociale specializate pentru persoanele cu dizabilități. După cum puteți vedea, linia de despărțire este extrem de fină, dar acest lucru nu înseamnă că serviciile sau direcțiile nu au angajați și nu cheltuiesc bani din buget. În plus, în dosarul căminelor din Ilfov apare și Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, ANPDPD. Cu ce rol? Greu de spus.
Am inventat și înființat o mulțime de instituții cu acronime complicate, pe care le-am populat cu funcționari pe care îi plătim de la bugetul de stat sau de la bugetul local, dar care nu sunt deloc eficienți.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale sau Ministerul Familiei și al Egalității de Șanse (ce denumire expresivă) nu au făcut nimic pentru cei din Voluntari și Afumați.