Domnul Mihai Dan Penescu ne-a scris:
„Anii ’80. Circumstanţe: căsătorit în anul întâi de facultate la sfârşitul căreia aveam două fete, după un sejur eşuat la mare şi făcut pe banii mei, cerând la masă două porţii de adulţi şi două de copii, se putea atunci, sejur în care am cheltuit pe mâncare mai mult decât biletele, am hotărât să plecăm în concedii cu un cort mare. Fac abstracţie de proviziile luate de acasă, carne de pui prăjită şi băgată la borcan în ulei, roşii în diferite stadii de coacere, lapte praf cât cuprinde… vegeta cu kilu’… geanta frigorifică burduşită…
De ce? Fiindcă mă rugam, pe oriunde ne duceam, la Sf. Duh şi Sf. Vânzatoare pentru o bucată de pâine. Luam fetele cu mine şi mă rugam umil de ea pentru o pâine. Dar nu prea primeam. Am ajuns să pândesc maşina care aproviziona cu pâine o cabană din apropiere. Prima dată pur şi simplu m-am aşezat în faţa ei! Aşa căpătam, la un preţ triplu dar oferită tot cu superioritate şi ,,bunăvoinţă”, o PÂINE. Căci despre unt, ulei, carne, mezeluri, conserve cu carne… mai pomenesc?
Adaug doar, ca să subliniez nivelul de umilinţă, că eram un amărât tânăr medic şi soţia o amărâtă de profesoară.
Cât de DOBITOC să fii să regreţi acele vremuri? Poate doar anii pe care-i aveam şi tinereţea pierdută în ele.”
Domnul Teodor Ştirb îşi aminteşte:
„Înainte de 1989, în gara Braşov exista un panou al miliţiei TF unde tovarăşii miliţieni afişau poze cu diferite persoane care considerau ei că trebuie supuse oprobiului public. Îmi aduc aminte că într-una dintre ele era fotografiat un navetist care avea într-o sacoşă vreo 5-6 franzele, pe care le cumpărase cumva şi fusese “prins” în gară când voia să le ducă acasă.
Fotografia sub care era scris numele, adresa, precum şi fapta omului, purta titlul:
CINE FURĂ PÂINEA NOASTRĂ !”
Domnul Gratian Banyai ne-a împărtăşit următoarele:
„Eu am copilărit intr-un cartier de blocuri construite la începutul anilor ’80. Erau vreo 3 alimentare în zonă, iar cozile imense erau ceva obişnuit, la pâine (pe cartela), lapte, oua, sifon le-am bifat pe toate, la carne stăteau părinţii pt. ca era prăpăd, sau iarna când se băgau portocale. Noi aveam noroc si cu bunicii care aveau gospodărie la ţară unde creşteau animale şi mai aveau grădină cu legume şi fructe! Anii 80 au fost ca un coşmar, lipsuri de toate felurile, de la alimente, îmbrăcăminte şi încălţăminte de calitate pana la produse de igienă, ca să nu mai pomenim de întreruperile de curent sau de raţionalizarea apei calde şi încălzirii din clădiri! Era sa uit de transportul in comun cu tramvaiele si autobuzele pline pana la refuz, cu adulţi si copii înghesuiţi in ele sau cu oameni călătorind pe scările tramvaielor cu uşile deschise. Pt toţi cei foarte nostalgici mi-as dori, dacă s-ar putea face o călătorie in timp, ca sa poată retrăi acele vremuri câte o luna vara şi mai ales iarna! Mă îngrozesc doar gândindu-mă prin ce au trecut si oamenii din anii ’50 la instaurarea terorii bolşevice sovietice! Comunismul a fost cel mai nenorocit experiment pt poporul român, iar efectele sale se resimt pana în ziua de azi! P.S.