NN Group, cea mai mare companie de asigurări din Olanda, a ajuns ieri la o înțelegere amiabilă cu organizațiile de consumatori care au fost prejudiciați de un produs financiar al firmei. Afacerea este din anii 2000, atunci când mai multe asociații care reprezentau mii de consumatori s-au îndreptat împotriva mai multor companii de asigurări olandeze, printre care NN și Aegon.
Care au fost problemele acestui litigiu declanșat de clienți printr-o procedură colectivă împotriva mai multor companii de asigurări? Totul a plecat de la aproximativ șase milioane de contracte de asigurare încheiate începând cu anul 1990. Era vorba despre asigurările de viață cu o componentă investițională, respectiv cu unități de fond. Clienții au fost nemulțumiți nu doar de randamentul investiției, ci și de comisioanele percepute și despre care nu erau corect informați.
Prima lovitură a venit în anul 2008, atunci când o companie de asigurări, Delta Lloyd, a făcut o înțelegere amiabilă cu clienții pentru plata unor despăgubiri. Compania Delta Lloyd aparținea atunci grupului britanic Aviva, iar acum este parte din grupul olandez NN. Cea mai mare firmă de asigurări olandeză a avut o viață complicată pe piața internă începând cu anul 2000, atunci când cinci organizații pentru protecția consumatorilor au dat în judecată companiile NN și ABN AMRO.
În ultimii ani, compania de asigurări a plătit în mai multe etape un miliard de euro, iar ieri a anunțat că a provizionat alți 360 de milioane de euro, 300 milioane de euro pentru acordul cu cele cinci organizații ale consumatorilor și 60 milioane de euro pentru așa-numitele cazuri dificile, adică pentru clienți care nu sunt reprezentați de organizațiile neguvernamentale.
De asemenea, la sfârșitul anului trecut, compania care deține acum compania Aegon a plătit 250 milioane de euro, iar o altă firmă olandeză este în negociere pentru a ajunge la o soluție amiabilă.
Aceste soluții amiabile nu apar din „spuma mării”. Ele vin după ce anul trecut, în septembrie, o instanță din Olanda a dat câștig de cauză consumatorilor, în timp ce în anul 2017, în primă instanță, compania de asigurări avusese un verdict favorabil.
Anul trecut, instanța a decis că firma și-a informat insuficient clienții cu privire la costurile nejustificate ale asigurărilor de viață cu o componentă de investiție, așa-numitele unități de fonduri. A fost vorba despre comisionul plătit către intermediarul care a încheiat asigurarea, dar și despre comisioanele de colectare și administrare plătite pe toată perioada contractului.
Lipsa de transparență a companiei față de clienți a dus chiar la o schimbare a legislației în Țările de Jos, în sensul că au fost interzise comisioanele cu sume variabile încasate în funcție de nivelul investițiilor și au fost impuse prin lege doar comisioanele în sumă fixă.
Asigurările cu o componentă de investiție au fost vândute și în România începând cu anii 90. Principiul unei astfel de asigurări era simplu: clientul își asuma un plan de asigurare și investiții care însemna plata lunară a unei sume de bani pe o perioadă lungă de timp, până la 20 de ani. O parte din bani era investită, iar valoarea se putea vedea în unități de fond, iar restul sumei reprezenta asigurarea.