O observație a raportului este că perioada în care s-au făcut datorii pentru investiții publice în tranziția verde a trecut. Acum, obiectivul prioritar al Executivului este reducerea nivelului de îndatorare.
Ieri, a fost publicată o notă a Curții de Conturi din Franța în care se recomandă o eliminare a așa-numitelor nișe fiscale. Să remarcăm că România are probleme asemănătoare, în sensul că se străduiește de câțiva ani să stabilească un tratament fiscal egal pentru toată lumea, persoane fizice sau juridice.
Au fost identificate peste 400 nișe fiscale, care în total se ridică la 94 miliarde de euro, adică aproximativ 3,6% din PIB. Aceste zone fiscale „gri” sunt legate de TVA, impozitul pe profit și cel pe venit. Concret, un mijloc utilizat pentru o așa-zisă optimizare este creditul fiscal, un instrument care s-a încercat să fie reformat de mai multe guverne, dar, fără rezultate, până acum.
La sfârșitul lunii iunie a.c., ministrul economiei, Bruno Le Maire a anunțat că dorește să modifice avantajele fiscale de care se bucură angajații și companiile din domeniul construcțiilor, lucrărilor publice și din agricultură. Eliminarea facilităților din aceste domenii ar urma să se facă treptat, până în anul 2030.
Culmea este că situația din Franța seamănă cu cea din România, în sensul că politicienii români declară că vor să elimine facilitățile fiscale salariale, dar nu fac nimic concret în acest sens.
În Franța, încă din primul mandat al președintelui Macron, guvernul a promis că va revizui aceste nișe fiscale, dar, din cauza protestelor a amânat luarea unei decizii.
Printre pârghiile care pot fi utilizate pentru a face economii la buget se găsește și ajutorul de stat pentru companii. Costurile totale sunt estimate de Curtea de Conturi la 94 miliarde de euro, la care se adaugă garanțiile de stat și amânările de plată care duc costurile până la 260 miliarde de euro. Problema este că o parte din ajutoare au fost acordate fără nicio verificare, ceea ce l-a făcut pe președintele Curții de Conturi să declare că este nevoie de controale mai eficiente.
Se pare, însă, că în Franța se pot găsi și soluții, în sensul că se propune stabilirea unui caracter temporar pentru măsurile de urgență. Spre deosebire de Franța, în România ceea ce este provizoriu devine permanent, iar atunci când s-au acordat diverse facilități nimeni nu s-a gândit cât de greu vor putea să fie retrase.
În România, așa-zisele nișe fiscale se cunosc bine. Ele au fost trecute în revistă cu ocazia unui studiu realizat de o echipă de specialiști sub coordonarea Consiliului Fiscal, dar deocamdată, nu s-a luat nicio decizie pentru a se stabili un tratament egal pentru toți contribuabilii.
În Germania, proiectul de buget de anul viitor este gata. Ținta bugetară este cât se poate de ambițioasă: o reducere a deficitului de la 4,25% la 1,75% din PIB. Cum? Ca și în Franța, prin reducerea cheltuielilor. În plus, guvernul federal mai are o restricție importantă și anume plafonul anual de îndatorare de 0,35% din PIB, înscris în Constituție.
Drept urmare, bugetul federal german prevede ca anul viitor cheltuielile bugetare să scadă cu 6%, până la 446 miliarde de euro, datoria publică va scădea și ea până la 66% din PIB, iar două treimi din cheltuielile bugetare vor fi alocate către cheltuielile sociale, cele cu salariile bugetare și cu plata datoriei.