În multe orașe, autoritățile plantează gazon, dar acel spațiu nu aparține comunității, pentru că încă mai există celebrele plăcuțe „Nu călcați iarba”. Conceptul de gradină lângă bloc unde să interacționeze toate generațiile se construiește acum la Iași Și după cum a subliniat urbanistul Samuel Stancu, UrbanizeHUB va dezvolta o metodologie de intervenție în spațiile urbane reziduale care să poată fi utilizată în toate orașele din România. Care a fost motorul care a pornit acest proiect?
Ne-am dat seama că spațiile din spatele blocurilor, în general, mai ales în cartierele de locuințe colective, sunt neîngrijite. De cele mai multe ori nu sunt amenajate și nu sunt utilizate la potențialul maxim. Practic, această zonă ar putea deveni o resursă valoroasă pentru locuitori, pentru cetățeni. Cum am putea face lucrul acesta? Pentru că, de obicei, într-adevăr, există programe ale administrațiilor locale care vin și pun gazon sau curăță un pic zona. Dar în continuare spațiile rămân utilizate. Adică cetățenii nu interacționează cu ele.
Pe gazon avem plăcuța cu „Nu călcați iarba”.
Da! Exact. Pentru că de multe ori se amenajează fără să se țină cont de nevoile utilizatorilor. De aceea am încercat să ne gândim cum am putea să facem ca oamenii să interacționeze cu aceste spații. Cel mai bine îi întrebăm direct pe ei. Pentru că ei sunt utilizatorii finali ai spațiului respectiv și întotdeauna trebuie să pleci de la această idee.
Prima întâlnire a fost cu ieșenii care locuiesc în cartierul Alexandru cel Bun pentru a pune bazele unei grădini comunitare intergeneraționale. Ce vor oamenii pentru cartierul lor?
Idealul nostru a fost să aflăm ce își doresc oamenii. Vom avea patru ateliere în total. Vrem să aflăm efectiv ce iubesc oamenii. Primul atelier a fost doar despre input. Noi am adunat toate ideile oamenilor. Iar printre principalele idei au fost nevoia de spațiu verde, nevoia de interacțiune cu spațiul verde, locuri de joacă. Zona pe care al ales-o este în proximitatea unui loc de joacă și a unei grădinițe. Fără să ne dăm seama am descoperit că este nevoie de aceste spații intergeneraționale. Pentru că în cartier nu locuiesc doar oameni de o anumită vârstă. În cartier locuiesc de la copii la adulți și părinți și bunici. Și atunci trebuie să vedem cum putem face niște spații multifuncționale pe care oamenii să le poată folosi în mai multe momente ale zilei. Și să fie pentru mai multe categorii.
Cum ar arăta prima schiță a grădinii comunitare intergeneraționale?
Este provocator. Zona pe care am ales-o este în proximitatea unei grădinițe și a unui loc de joacă. Dar este de fapt o parcare. O parcare neaamenajată, dar folosită ca parcare. Și atunci practic am recucerit spațiul public. Pentru că în acest atelier ne-am pus pur și simplu ca la un picnic. Cu pături pe jos. Am luat de ceva de mâncare, ceva de băut și am făcut activități împreună. Noi, copiii de mână cu părinții, dar și cu bunicii.