Liberal convins, Mark Rutte a promis, când a venit la putere în anul 2010, că va însănătoși finanțele publice și va dezvolta economia. Ceea ce a și reușit. Moștenirea economică primită de Rutte nu a fost dintre cele mai simple, țara era în anul 2010 în plină criză economică, iar derapajele bugetare erau serioase. De aceea, măsurile luate de premierul Rutte nu au fost dintre cele mai populare: reducerea bugetului pentru sistemul de sănătate, înghețarea salariilor funcționarilor publici, reduceri de posturi în administrație și creșterea vârstei de pensionare.
Rezultatele au venit. În anul 2013, Țările de Jos aveau un deficit bugetar sub 3% din PIB, iar în perioada 2016-2019 au înregistrat chiar excedent al bugetului de stat, iar datoria publică s-a redus până la 50% din PIB.
Olanda are un produs intern brut nominal de aproximativ 1.000 miliarde dolari, ceea ce o plasează ca a cincea economie din Uniunea Europeană și a 17-a din lume. Chiar dacă talia țării este redusă, Olanda având o suprafață mică și o populație de 18 milioane de locuitori, economia este performantă, produce valoare adăugată și oferă salarii mari.
Numai că uneori performanța economică poate crea și mari bătăi de cap. Este cazul Olandei, al doilea exportator la nivel mondial de produse agroalimentare, după SUA, care, însă, se confruntă cu schimbările politicii agricole comune. Astfel, o parte din fermele zootehnice vor trebui să se închidă până anul viitor, iar cele legumicole și horticole vor trebui să reducă la jumătate folosirea îngrășămintelor chimice. Agricultura olandeză folosește cea mai mare cantitate de fertilizanți pe hectar din Uniunea Europeană.
De altfel, Olanda a adoptat un plan dur de reducere a emisiilor de azot, ceea ce a dus la proteste masive ale producătorilor din domeniul zootehniei. Fermierii olandezi au fost luați drept exemplu de cei români și de cei europeni în ceea ce privește protestele. Mai mult, agricultorii olandezi au înființat un partid numit „Mișcarea Fermierilor și Cetățenilor”, care la alegerile regionale din luna martie a.c. a reușit să fie liderul scrutinului electoral. Un rezultat la care încep să viseze și fermierii români care au înființat recent un partid politic de inspirație olandeză.
La nivel european, Țările de Jos au fost simbolul politicilor publice austere, adică foarte atente la cheltuieli. Supranumit „Domnul Nu”, Mark Rutte a reușit de multe ori să îi scoată din sărite pe șefii de stat și de guvern europeni prin opoziția la o serie de proiecte, precum, de exemplu, împrumutul comun de 750 miliarde de euro al Uniunii Europene.
Guvernul olandez nu este doar „frugal”, adică foarte atent la deficitele publice, contributor net la bugetul european, ci și extrem de hotărât în materie de protecția mediului. Proiectele de construcția infrastructurii rutiere au fost oprite, zborurile pe cel mai mare aeroport din Amsterdam au fost limitate, centralele electrice care utilizează cărbune și gaz natural vor fi închise până în anul 2035, iar exploatarea celui mai mare zăcământ de gaze naturale din lume, Groningen, va fi oprită în această toamnă.
Mark Rutte nu s-a bucurat de prea multă simpatie în România.