De fapt, conflictul a pornit de la o organizație neguvernamentală germană numită Campact care a lansat strângerea de semnături împotriva importului de căpșuni din regiunea spaniolă. Petiția lansată cerea ca marile lanțuri germane de retail, precum Aldi, Lidl sau Edeka să scoată de pe rafturile lor căpșunile produse în Huelva spaniolă. În câteva zile, petiția a strâns aproximativ 160.000 de semnături.
ONG-ul german acuză că puterea politică locală a adoptat un act normativ care legalizează fermele ilegale de producție din apropierea unui parc natural clasificat de UNESCO în care se găsesc mai multe specii de păsări migratoare. Semnatarii petiției reproșează fermierilor spanioli că folosesc pentru producerea căpșunilor, pe de o parte, forță de muncă „la negru” și, pe de altă parte, că utilizează masiv apă extrasă din puțuri construite ilegal. Pentru germani acestea sunt motive suficiente pentru a cere excluderea de pe piața germană a căpșunilor provenite din Huelva.
Problema exploatării ilegale a apei din zonă și pericolul deșertificării unei suprafețe mari din regiunea spaniolă sunt teme care apar tot mai des în mass-media germană, astfel că este posibil ca tot mai mulți nemți să se alăture mișcării de protest declanșată de organizația neguvernamentală.
Din punct de vedere economic, miza este mare: exporturile de căpșuni din Andaluzia în Germania ajung la aproximativ 600 milioane de euro anual.
La rândul lor, reprezentanții Interfresa, organizația profesională spaniolă, sunt în pragul unei crize de nervi. Aceștia dau asigurări că „în zonă sunt respectate cele mai exigente protocoale” și solicită autorităților spaniole „să acționeze în numele interesului general”. În cazul de față, „interesul general” este reprezentat, cred agricultorii, de păstrarea producției care înseamnă 11% din produsul intern brut al regiunii și locuri de muncă directe sau indirecte estimate între 100.000 și 260.000.
O statistică realizată recent arată că industria de producție a căpșunilor generează 100.000 de locuri de muncă directe sau indirecte. De asemenea, aproape o cincime din lucrătorii sezonieri sunt din interiorul Uniunii Europene, inclusiv din România, și 25% din total sunt muncitori sezonieri din afara Uniunii Europene, în special din Maroc.
Condițiile de locuit pentru muncitorii sezonieri sunt de-a dreptul precare, estimările fiind că între 3.000 și 7.000 de lucrători sunt cazați, în perioada recoltei, în condiții dificile, în construcții improvizate, fără alimentare cu apă sau energie electrică.
În provincia Huelva sunt înregistrate 430 de exploatații agricole, în 20 de orașe, sunt 3.000 ore de soare pe an și o producție de 342.000 de tone. Provincia este a doua regiune din lume după Statele Unite din punctul de vedere al randamentului la hectar.
Totodată, suprafețele de cultură dedicate fructelor roșii, precum căpșuni, afine, mure și zmeură, se întind pe 11.500 hectare, din care aproape jumătate sunt cultivate cu căpșuni. 80% din fructele obținute în zonă sunt destinate piețelor europene și 20% din teritoriul Spaniei este în pericol de deșertificare. Toate aceste cifre arată gradul de dezvoltare al producției de căpșuni și fructe, în general, în provincia Huelva, chiar dacă munca „la negru” și irigațiile obținute din puțuri construite ilegal sunt realități incontestabile.
„Războiul” căpșunilor se manifestă și la nivel politic, tensiunile dintre parlamentarii germani și autoritățile politice locale din Spania fiind foarte vizibile.