Scrisorile de dragoste confiscate de Marina Regală Britanică înainte ca acestea să ajungă la marinarii francezi în timpul conflictelor care au avut loc în secolul al XVIII-lea între Marea Britanie și Franța au fost în sfârșit deschise și analizate de istorici, după mai bine de 250 de ani în care au fost date uitării într-un depozit, potrivit AFP, citată de RFI.
Aceste scrisori, ai căror destinatari nu au avut niciodată șansa de a le citi, fac o incursiune de-a dreptul fascinantă în trecutul și viața marinarilor și a familiilor acestora în secolul al XVIII-lea, dezvăluind detalii personale din viața lor, de la povești precum cea a soției unui ofițer maritim superior până la cea a unei mame în vârstă care își mustra fiul pentru că nu îi scria.
Marina Regală a confiscat scrisorile în timpul Războiului de Șapte Ani, un conflict de amploare care s-a încheiat în anul 1763 și în care Marea Britanie și Franța au fost liderele unor alianțe militare inamice.
„Aș sta toată noaptea să-ți scriu… Sunt a ta soție pentru totdeauna credincioasă”, i-a scris Marie Dubosc soțului ei, Louis Chamberlain, prim-locotenentul navei franceze de război Galatee în anul 1758.
„Noapte bună, dragul meu prieten. Este miezul nopții. Cred că este timpul să mă odihnesc”, a mai scris aceasta.
Cercetătorii de la Universitatea din Cambridge au descoperit că Marie Dubosc nu știa că nava Galatee, pe care se afla soțul ei, fusese capturată de britanici la vremea când aceasta i-a scris scrisoarea.
Prim-locotenentul Louis Chamberlain nu a primit niciodată scrisoarea soției sale, care a murit un an mai târziu, cu siguranță exact în perioada în care acesta a fost eliberat de britanici.
Într-o altă scrisoare, datată 27 ianuarie 1758, mama tânărului marinar Nicolas Quesnel din Normandia îl mustra pe fiul său pentru că nu îi scria.
„Cred că mă gândesc mai mult eu la tine decât tu la mine… În orice caz, îți doresc un an nou fericit și Dumnezeu să te binecuvânteze”, i-a scris Marguerite, mama în vârstă de 61 de ani fiului său Nicolas Quesnel.
„Nu cred că mi-a mai rămas mult de trăit, sunt bolnavă de trei săptămâni. Transmite-i salutări lui Varin (un coleg de echipaj), doar soția lui îmi aduce vești despre tine”, a mai scris mama acestuia.
Nava Galatee a fost capturată de britanici în timpul călătoriei de la Bordeaux la Quebec în anul 1758.
„Experiențe umane universale”
Oficialii amiralității britanice de la acea vreme au considerat că scrisorile nu ar avea nicio însemnătate militară, iar marea lor parte a fost dată uitării într-o cutie la Arhivele Naționale din Kew, care a rămas nedeschisă. Asta până când cutia i-a atras atenția profesorului de istorie Renaud Morieux de la Universitatea Cambridge.
„Am vrut să mă uit în cutie doar din pură curiozitate”, a declarat Morieux, ale cărui descoperiri au fost publicate marți în revista „Annales. Histoire, Sciences Sociales”.
„Mi-am dat seama că sunt primul care citește aceste mesaje extrem de personale, după mai bine de două secole de când au fost scrise”, a declarat Morieux, referitor la momentul când s-a văzut în față cu trei teancuri de scrisori extrem de mici, ținute laolaltă de o panglică.