La ce presiune sunt supuși aceștia explică la RFI Valeriu Nicolae, care în 2011 a fost în zonă ca reprezentant al fundației World Vision.
Presiunea e uriașă, explică activistul, iar în curând furia se va îndrepta spre acești oameni aflați acolo să ajute:
Valeriu Nicolae: La sfârșitul lui 2011 am început să lucrez cu World Vision. World Vision e o organizație creștină, care se ocupă de refugiați. În principal ei sunt susținuți de statul american și de bisericile de americane. Destul de rapid am ajuns director de advocacy pe toată zona Middle East Eastern Europe. Aveam 16 țări pe care eu le coordonam. Printre ele era și Cisiordania, West Bank la noi și Gaza. Așa am început. Prima oară aveam brief-uri pe care le primeam în fiecare zi ca să vedem ce se întâmpla acolo. Aveam colegi palestinieni. Aveam și doi colegi evrei. Eu făceam niște traininguri pe partea de cum se discută cu administrațiile locale, cu delegația Comisiei Europene din zonele lor. Primul șoc pe care l-am avut a fost să îmi dau seama ce tensiune enormă era între ei. Apoi am început să mă duc în Israel. Când am fost acolo m-am speriat. Am și povestit treaba asta, am scris două sau trei articole în Dilema Veche pe tema asta. Era o ură continuă și o demonizare continuă. Oamenii ăia nu se priveau ca oameni. Cumva se dezumanizau îngrozitor. Ce m-a speriat foarte tare a fost când am stat câteva zile cu doi palestinieni și am fost peste tot, în toate zonele de intervenție… A fost oribil. Tensiunea era oribilă. Evreii demolaseră mai multe chestii construite de palestinieni. Era o mega tensiune. S-a întâmplat să fiu acolo tocmai când un atac al Hezbollah a dus la omorârea unui puști israelian. Eram în mașină și cei doi palestinieni de lângă mine, cu care lucrasem, au început să se bucure. I-am întrebat de ce se bucură și mi-au spus ce s-a întâmplat și mi-a venit rău. A fost o chestie foarte dureroasă. Apoi am început să dau cu nasul de Gaza și să înțeleg ce se întâmplă acolo. Gaza e o închisoare mare. O închisoare care s-a radicalizat cumplit. Alegerile au fost câștigate de Hamas. La alegeri au participat și cei de la Fatah. Dar Fatah era văzut de palestinieni ca fiind foarte corupți. Pe când Hamas nu era văzut deloc ca fiind corupt. Intervențiile Hamas fuseseră, în general, niște intervenții foarte apreciate de către palestinieni, mai ales în zona de spitale, de ajutor umanitar. Fatah era văzut ca fiind și foarte penetrat de serviciile israeliene. Iar radicalizarea începea foarte devreme. Începea cu copiii de la 8 – 9 – 10 ani, care deveneau foarte militanți împotriva israelienilor. Joaca era să tragă cu praștiile să vadă dacă pot să rănească un israelian.
Iar din partea cealaltă era o propagandă continuă foarte dură împotriva palestinienilor, care erau prezentați ca fiind neoameni, teroriști. Eu aveam o colegă Fatima. Într-un mod ciudat pentru mine, pentru că și eu porneam cu aceleași stereotipuri cu care vin toți oamenii din vest, Fatima era atee.