Pentru a păstra decența limbajului se poate spune doar că declarația este stupidă. Nu voi intra în jocul propus de declarația dlui Hușanu care face o diferență între munca unei asistente medicale și cea a unui constructor sau a unui vânzător de shaorma. Această discuție poate fi interminabilă, dar compararea meseriilor între ele ar trebui să aibă în vedere argumente și criterii. Nu înseamnă că nu se pot face ierarhizări între profesii, dar pentru o bună logică vor trebui luate în calcul mai mulți indicatori și nu comparații peiorative.
De exemplu, profesii precum cea de personal de serviciu sau de gunoier pot fi ironizate sau subestimate, dar rămân esențiale pentru societate. Iar acest lucru s-a văzut atât de bine atunci când în diverse orașe ale lumii firmele de salubritate au făcut câteva zile de grevă. Deci, nicio meserie nu trebuie ignorată sau privită depreciativ.
Altceva, însă, este șocant în afirmația dlui Viorel Hușanu. Îmi pare rău că trebuie să aduc din nou în discuție acest argument, dar este o realitate: șoferul de Uber, vânzătorul de shaorma sau constructorul sunt cei care îi plătesc salariul asistentei medicale prin contribuțiile de asigurări sociale de sănătate pe care le achită către buget. Un salariu mai mic sau mai mai mare, dar totuși plătit din contribuțiile celor care muncesc în economia reală. Dacă, bineînțeles, aceste contribuții sunt achitate de companie către buget, dar aceasta este o altă discuție.
Declarația dlui Hușanu creează o imensă confuzie. De fapt, constructorul, șoferul de Uber sau vânzătorul de shaorma sunt plătiți în funcție de performanța pe care o realizează. Dacă muncitorul din construcții nu va construi, dacă șoferul de Uber nu va avea comenzi sau dacă omul care împachetează shaorme nu va avea clienți, nu vor mai primi salariu, ci vor fi puși pe liber. Ei lucrează și au venituri atât timp cât firma pentru care muncesc sau propria companie se află în piață.
Salariul unei asistente medicale este stabilit într-o proporție foarte redusă în funcție de performanța muncii pe care o prestează. Sunt spitale care dacă ar face un chestionar „în orb” în rândul pacienților referitor la calitatea serviciilor medicale ar descoperi răspunsuri îngrijorătoare. Probabil, excepțiile ar veni de la unitățile medicale private. De asemenea, plățile informale sunt în continuare o problemă a sistemului public de sănătate.
O asistentă medicală ar trebui să își dorească să lucreze cât mai mulți constructori, vânzători sau IT-iști în sectorul privat și cu salarii cât mai mari, pentru că în felul acesta contribuțiile plătite către bugetul de sănătate sunt mai multe și mai mari.
Din acest punct de vedere, economia reală și-a făcut datoria. O analiză publicată de „Ziarul Financiar” arată că, anul trecut, bugetele Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate au fost de 78 miliarde de lei, adică mai mult decât dublu în comparație cu anul 2015. Dublarea bugetului pentru sistemul medical, în opt ani, nu a venit „la pachet” cu medicamente la prețuri accesibile, cu o creștere evidentă a calității serviciilor medicale sau cu investiții în infrastructură sau în aparatură medicală.