Faptul că Pfizer și BioNTech, două companii care au produs vaccinul anti-Covid, au dat în judecată statul român nu este deloc o surpriză. A spus-o chiar ministrul sănătății: era de așteptat să se ajungă la un chemare în instanță.
Bineînțeles, nu știm toate amănuntele contractului semnat între guvernul României și companiile farmaceutice, dar din câte declară oficialii români, ministrul sănătății și purtătorul de cuvânt al guvernului, partea română refuză să plătească 28 milioane de doze de vaccin Pfizer. De fapt, vaccinurile nu au fost comandate, pentru că nu mai exista interes pentru a fi folosite. Nu au fost comandate, dar ele există în contract.
Trebuie spus că litigiul provine de la un contract semnat în mai 2021, adică într-o perioadă în care toate statele își doreau să se aprovizioneze cu vaccinuri anti-Covid pentru a opri pandemia. Aceasta este și explicația numărului mare de vaccinuri incluse în contract.
Între timp, adică în aproape trei ani, lucrurile stau cu totul altfel decât în anul 2021. Pandemia a dispărut, chiar dacă îmbolnăvirile continuă, vaccinările s-au redus sensibil, pentru că soluția imunizării este astăzi alta decât în urmă cu câțiva ani.
În fața acestei realități, autoritățile române, dar și cele din Polonia și din Ungaria, nu au mai comandat vaccinurile și nici nu le-au mai plătit.
Desigur, nu știm amănuntele contractului. Dar, la prima vedere pare că România se află în situația în care, de exemplu, îți cumperi o umbrelă, o comanzi pe internet, însă când îți este livrată refuzi să o mai cumperi și să o mai plătești din simplul motiv că afară nu mai plouă.
Abordarea guvernului României ne mai duce cu gândul la ceea ce se numește istoria contrafactuală. Este un mod de gândire prin care cu mintea de astăzi interpretezi un eveniment istoric ca și cum s-ar fi întâmplat altfel. Este doar un exercițiu de imaginație. În cazul vaccinurilor, am putea să ne gândim că pandemia ar fi continuat câțiva ani. În această situație, contractul și deci livrarea a încă 28 milioane de doze ar fi fost salvatoare.
Evident, istoria contrafactuală nu poate fi luată în calcul într-un contract. Dar, pe această temă a vaccinurilor contractate există, în România, și o anchetă a DNA. Deocamdată, însă, acuzațiile par a se concentra pe oportunitate și nu pe legalitate. Iar în cazul oportunității este util să nu gândim cu mintea de acum, ci să ne întoarcem la momentul semnării contractului și la dorința arzătoare a statelor de a cumpăra vaccinuri.
Nu putem judeca în mod concret contractul dintre România și Pfizer, pentru că nu știm clauzele. Ceea ce știm este că în ultima perioadă au avut loc negocieri între companiile farmaceutice și guvernul de la București, în ideea plății unei compensații financiare pentru vaccinurile contractate, dar nelivrate. Vom vedea dacă strategia Executivului a fost bună, respectiv aceea că a preferat să nu plătească nimic și să aștepte procesul intentat de Pfizer. Vom afla după pronunțarea instanței de la Bruxelles, acolo unde se va judeca litigiul.
În termeni generali, nu este nici prima, nici ultima oară când politicienii nu își respectă contractele.