Deși până atunci a negat acuzațiile care i se aduceau, în luna mai a anului trecut, fostul șef și-a recunoscut în cele din urmă responsabilitatea. Dar chiar dacă a fost principalul acuzat în această escrocherie uriașă, nu el a fost autorul principal.
Stadler, în vârstă de 60 de ani, șeful filialei Volkswagen din 2007 până în 2018, a recunoscut că a permis vânzarea unor vehicule care nu respectau standardele de poluare. Fostul șef al firmei cu inele ar fi omis să își informeze partenerii de la Volkswagen.
Rupert Stadler a fost condamnat în cele din urmă, marți, 27 iunie, la 21 de luni de închisoare cu suspendare.
Fraudă, instrucțiuni de utilizare
Cum a funcționat această fraudă care a ajuns la o scară mondială? Afacerea, fără echivalent în istoria industriei auto, a ieșit la iveală în septembrie 2015. La acea vreme, Grupul Volkswagen, lider de vânzări și proprietar a douăsprezece mărci, printre care Volkswagen, Audi, Seat, Škoda, Porsche și Lamborghini, încerca pentru prima dată să întreacă constructorul japonez Toyota.
Atunci, Agenția americană pentru protecția mediului a descoperit contrafacerea pe scară largă la gigantul german, își amintește François Carlier, delegat general al asociației franceze Consommation Logement Cadre de vie (CLCV): “Un program software de falsificate a fost instalat pe motoare. Acesta a fost folosit pentru a modifica emisiile vehiculelor. Mașinile au fost prezentate ca fiind conforme cu standardele, în timp ce, în realitate, în condiții reale de utilizare, vehiculele emiteau mult mai multe particule decât arătau rezultatele teoretice de omologare”.
Unsprezece milioane de vehicule diesel au fost falsificate în acest mod. Dosarul a dus la demisia președintelui Consiliului de Administrație al Volkswagen. Dar Martin Winterkorn a ajuns la un acord financiar: a trebuit să plătească 11 milioane de euro fostului său angajator pentru a soluționa acuzațiile de neglijență.
Grupul cu sediul la Wolfsburg a soluționat o mare parte din scandal cu o factură de peste 30 de miliarde de euro, din care cea mai mare parte a fost plătită în Statele Unite. Dezavantajul unei astfel de proceduri, recunoaște expertul, este că “a permis despăgubirea consumatorilor, dar justiția nu a reușit să ajungă la capătul responsabilităților individuale”.
Consecințe
Dar nu acesta este sfârșitul poveștii. Mai multe acțiuni în justiție au fost întreprinse împotriva grupului german în mai multe țări. Și în special în Franța: “Există proceduri penale. Un judecător de instrucție și-a încheiat activitatea în septembrie anul trecut. După aceea, cazul va fi trimis în fața unui tribunal penal pentru audieri privind acuzațiile de fraudă în 2024.
Ceea ce trebuie să înțelegeți este că guvernul francez este principala parte care îl dă în judecată pe producător. Apoi mai sunt părțile civile, care sunt asociațiile de consumatori, dar și câteva mii de clienți care își vor uni forțele cu un avocat pentru a-și afirma prejudiciul economic și moral. Franța și Europa au introdus ceea ce se numește “acțiune de grup”, care permite acționarea în justiție în numele tuturor consumatorilor în cauză pentru a cere despăgubiri. Iar această acțiune de grup se va judeca după ce se va încheia procedura penală”, spune expertul.