„Kei cars” sunt mai mici decât un Matiz, sunt pătrățoase, dar neobișnuit de înalte. Au avut succes în Japonia, ajutate și de subvenții, dar și de un context special. Au fost voci importante din industria auto care au spus că aceste mașinuțe pot pe viitor să se vândă în volume mari și în Europa.
În cultura rutieră a Japoniei, „Kei cars” înseamnă mașini ușoare. Au portbagaj foarte mic, volanul este pe dreapta și cele mai rapide modele ating 120 km/h.
Mașini liliputane născute dintr-o nevoie reală
Aceste „kei cars” au aproape 40% din piața auto totală din Japonia, pot avea maxim 3,40 metri lungime și cel mult 900 kg greutate, iar prețurile pornesc de la 12.000 de euro, datorită unor avantaje fiscale și scutirii de diverse taxe. În Japonia, aceste mașini pot avea motor de maxim 660 cc pentru a se încadra în această categorie, constrângere extrem de importantă pentru designeri și ingineri.
Un „kei car” este, în general, cu 30 cm mai scurt decât o Dacia Spring și cu 10 cm mai scurt decât un Matiz.
O mare diferență este că aceste kei cars tipic japoneze sunt mult mai înalte decât mașinile europene de clasă A și cele mai multe sunt MPV (dubițe) la tipul de caroserie, fiind utilizate pentru trasee scurte și foarte rar pentru unele de peste 150-200 km.
sursa foto Arifconcept, Dreamstime.com
Regulile japoneze privind dimensiunile și motorizarea maximă permisă s-au schimbat de câteva ori în Japonia din anii 60 și până în prezent, așa că au apărut până și modele sport și unele decapotabile, pe cât au permis constrângerile tehnice impuse de regulile segmentului. Limitările sunt serioase, pentru că nu poți crea un „kei car” cu viteza maximă de 200 km/h sau vreunul care ajunge în 7-8 secunde de la 0, la 100 km/h.
Pătrățoase, accesibile și agile
Primele astfel de „kei cars” au apărut în Japonia la 1949, la doar câțiva ani după război, ele fiind singura soluție prin care un număr mare de oameni putea rapid să dețină mașini personale, iar industria primea și ea un impuls, într-o perioadă de sărăcie și lipsuri. Milioane de oameni au trecut atunci de la scutere la mașini, datorită aceste clase de vehicule foarte mici, dar acceptabile la preț.
Industria auto niponă și-a „făcut mâna” cu aceste mașini și apoi a trecut și la mașini mai mari și mai fiabile care, datorită unor companii precum Toyota, Nissan și Honda au devenit uriașe succese la export.
Aceste mașinuțe atât de populare în Japonia sunt pătrățoase, se adresează mai ales publicului feminin și, deși sunt foarte mici, unele modele au cinci locuri. Sunt foarte mult folosite mai ales în zona rurală din Japonia, unde transportul în comun nu este grozav ca în orașe și unde și drumurile sunt de multe ori înguste. Japonezii le preferă și fiindcă sunt mai ieftine, au costuri mici de întreținere și poți găsi rapid un loc unde să le parchezi.