Constituţia României garantează dreptul de proprietate privată, indiferent de titular şi stipulează, totodată, că nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Potrivit Constituţiei, conținutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. O astfel de lege care reglementează limitarea dreptului de dispoziție cu privire la terenurile agricole situate în extravilan şi care a stârnit multe dezbateri de-a lungul timpului este Legea nr. 17 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinație agricolă şi înființarea Agenției Domeniilor Statului („Legea 17„).
Procedura de preempțiune legală și vânzarea liberă
Legea 17 instituie o procedură de vânzare a terenurilor agricole extravilane cu parcurgerea a două etape succesive: prima cu cele şapte clase de preemptori legali şi a doua cu aşa numiţii „potenţiali cumpărători” care pot fi persoane fizice sau juridice (ce trebuie însă să îndeplinească anumite condiţii impuse de lege pentru a putea cumpăra astfel de terenuri). Dacă nici această din urmă categorie de potenţiali cumpărători nu îşi manifestă intenţia de a cumpăra terenul agricol extravilan scos la vânzare de către proprietar, atunci art. 41 alin. (5) din Legea 17 oferă posibilitatea „înstrăinării acestuia prin vânzare către orice persoană fizică sau juridică, în condiţiile prezentei legi”:
„În cazul neexercitării dreptului de preempţiune, dacă niciunul dintre potenţialii cumpărători, în termenul legal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a putea cumpăra terenul agricol situat în extravilan, înstrăinarea acestuia prin vânzare se poate face către orice persoană fizică sau juridică, în condiţiile prezentei legi.„
O astfel de prevedere, în mod normal, echivalează cu o vânzare liberă, fără condiţionări suplimentare. Cu toate acestea, în mod paradoxal, sintagma „în condiţiile prezentei legi” care este adăugată de legiuitor la finalul acestei fraze este interpretată de autorităţi (respectiv de către Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale („MADR„) şi de către Ministerul Apărării Naţionale („MAPN„)) ca fiind, de fapt, o interdicţie de vânzare liberă a terenului.
Această interpretare nu este corectă în opinia noastră, întrucât nu se poate permite ceva (vânzarea către orice persoană fizică sau juridică), ca apoi să se restrângă exact ceea ce s-a permis (adică să nu se mai permită vânzarea către orice persoană fizică sau juridică, ci vânzarea exclusiv către preemptorii legali sau potenţialii cumpărători).
Dimpotrivă, sintagma „în condiţiile prezentei legi”, mai ales că se află după virgulă, poate fi adusă la începutul frazei şi s-ar citi după cum urmează:
„În condiţiile prezentei legi, în cazul neexercitării dreptului de preempţiune, dacă niciunul dintre potenţialii cumpărători, în termenul legal, nu îndeplineşte condiţiile pentru a putea cumpăra terenul agricol situat în extravilan, înstrăinarea acestuia prin vânzare se poate face către orice persoană fizică sau juridică.„
Astfel, textul de lege echivalează în mod clar cu vânzarea liberă, fără impunerea vreunei alte condiţii privind calitatea cumpărătorului (de preemptor legal sau potenţial cumpărător), cu excepţia unor condiţii de altă natură decât cele de mai sus, care sunt impuse de Legea 17 (cum ar fi, de exemplu, obligaţia de plată a unui impozit suplimentar în cazul în care terenurile agricole situate în extravilan sunt înstrăinate, prin vânzare, înainte de împlinirea unui termen de 8 ani de la cumpărare).