De obicei, tristețea este percepută ca fiind o emoție negativă. Cu toate acestea, într-un context artistic, tristețea tinde să fie considerată plăcută, un fenomen surprinzător cunoscut ca paradoxul plăcerii de a asculta muzică tristă. Cercetările arată că starea de bine pe care oamenii o resimt atunci când ascultă muzică tristă se datorează mai multor factori, printre care nostalgia, empatia și sentimentul de relaxare.
Un nou studiu care a implicat 50 de studenți la Muzică a demonstrat că există o legătură directă între tristețe și plăcere, după ce 82% dintre participanți au declarat că melodiile pe care le-au ascultat nu i-au mai făcut să se simtă la fel de bine, după ce componenta tristă a fost eliminată.
„Rezultatele studiului arată că tristețea resimțită în timp ce asculți muzică poate fi plăcută și poate chiar să amplifice plăcerea de a asculta muzică. Iar una din explicații ar fi că experimentarea unei game largi de emoții într-un mediu relativ sigur ne poate ajuta să învățăm să gestionăm mai bine experiențele din lumea reală,” a explicat autorul studiului, prof. Emery Schubert, de la Empirical Musicology Laboratory in the School of the Arts & Media, UNSW Arts, Design & Architecture, din Sydney, Australia.
Există însă și alți factori care pot contribui la paradoxul emoțional al muzicii.
1. Relaxarea
Melodiile triste sunt adesea caracterizate de un tempo mai lent și tonuri mai joase în comparație cu alte genuri muzicale. Aceste caracteristici sonore pot contribui la reducerea tensiunii arteriale și a ritmului cardiac, la relaxarea mușchilor și la scăderea nivelurilor de cortizol din organism.
Într-un studiu publicat în iunie 2020 în revista Emotion, cercetătorii au investigat preferințele muzicale ale persoanelor diagnosticate anterior cu depresie. Au descoperit că participanții preferau, în proporție covârșitoare, muzica tristă în comparație cu piesele mai vesele, deoarece o considerau relaxantă. Concluzia cercetătorilor a fost că melodiile mai puțin vesele erau reconfortante pentru persoanele cu depresie deoarece se potriveau mai bine nivelului lor de energie.
De asemenea, o sinteză a datelor publicată în noiembrie 2017, în Cochrane a examinat informațiile din nouă studii anterioare, incluzând peste 400 de persoane cu depresie. Rezultatele au scos la iveală că integrarea terapiei prin muzică în tratamentul depresiei (alături de alte intervenții precum medicamentele și consilierea) a contribuit la gestionarea simptomelor depresive și la îmbunătățirea performanțelor individuale în aspecte precum activitățile de zi cu zi, relațiile interpersonale și responsabilitățile de serviciu.
2. Nostalgia
Muzica tristă este un puternic declanșator al amintirilor nostalgice legate de vremuri trecute. Reamintirea momentelor și experiențelor semnificative poate avea un efect profund asupra stării de spirit, oferind o senzație de căldură și împlinire. De asemenea, reflectarea asupra trecutului consolidează ideea de continuitate a propriei identități, îmbunătățind starea de spirit.
Studiileau demostrat că nostalgia ne ajută să descoperim sensul profund al vieții prin intermediul conexiunilor sociale și a continuității sinelui.