Ți s-a întâmplat vreodată să uiți dacă ai încuiat ușa sau dacă ai scos fierul de călcat din priză după ce ai plecat de acasă? Astfel de momente sunt normale și mult mai frecvente decât ai bănui. Asta pentru că memoria este selectivă și influențată de o varietate de factori, precum emoțiile. Potrivit cercetărilor, aproximativ 56% din informații sunt uitate în decurs de o oră, 66% după o zi și 75% după șase zile.
Studiile sugerează că evenimentele și informațiile care sunt percepute ca fiind semnificative sau cu încărcătură emoțională puternică sunt mai adesea reținute pe termen lung. Cu toate acestea, chiar și aceste experiențe pot fi uitate în timp, iar detaliile banale pot trece neobservate.
Prin urmare, memoria este un proces complex și dinamic, iar fenomenul uitării este parte integrantă a acestuia. Este perfect normal să avem dificultăți în a ne aminti anumite aspecte, în special atunci când suntem supuși unui volum mare de informații sau când suntem distrași.
În multe cazuri, uitarea poate fi un mecanism util de gestionare a încărcăturii cognitive, permițând creierului să se concentreze asupra informațiilor relevante și să le elimine pe cele mai puțin esențiale.
Cercetătorii au investigat motivul pentru care acțiunile de zi cu zi, precum încuiatul ușii, sunt adesea uitate și modalitatea prin care oamenii tind să-și amintească evenimente semnificative în locul detaliilor.
Cum funcționează memoria umană
Memoria umană este un proces complex ce implică interacțiunea între diferite regiuni ale creierului și o varietate de factori psihologici. Există mai multe etape ale procesului de memorie.
Codificarea: această etapă implică transformarea informațiilor din mediul extern într-o formă care poate fi procesată și reținută de către creier. Informațiile sunt adesea codificate în funcție de caracteristicile lor semnificative sau relevante, cum ar fi semnificația, contextul sau conexiunile emoționale;Stocarea: după codificare, informațiile sunt stocate în diferite regiuni ale creierului pentru a fi accesate ulterior. Memoria de lungă durată presupune consolidarea informațiilor în rețele neuronale stabile și durabile, în timp ce memoria de scurtă durată păstrează informațiile temporar până când devin necesare pentru utilizare imediată;Recuperarea: această etapă implică aducerea informațiilor stocate înapoi în conștiință și utilizarea acestora pentru a rezolva probleme, a lua decizii sau a relata evenimente trecute. Recuperarea poate fi facilitată de indicii externe sau interne, cum ar fi asocierea cu alte informații sau amintiri similare.
De asemenea, memoria umană poate fi clasificată în diverse tipuri sau sisteme. Printre acestea se numără memoria senzorială, ce constă în reținerea informațiilor pentru o scurtă perioadă de timp imediat după recepționarea lor prin simțurile noastre, precum văz, auz, gust, miros și atingere. Există apoi memoria de scurtă durată, cunoscută și sub numele de memorie de lucru, ce presupune reținerea și manipularea informațiilor pentru o perioadă scurtă de timp, adesea pentru a finaliza o sarcină sau o activitate imediată. În final, memoria de lungă durată implică stocarea informațiilor pentru perioade mai extinse, de la câteva minute până la întreaga viață.