Primarul Timișoarei, Dominic Fritz, este un personaj diferit în politica românească. Este născut în Germania, într-un sat din Munții Pădurea Neagră. Provine dintr-o familie cu 8 copii.
Are o educație multiculturală: masterat în studii postconflict al Departamentului de Științe Politice de la Universitate din York, Marea Britanie, licența în științe politice și administrative la Universitatea din Constanz din Germania, programul internațional de studii politice la SciencePo Paris, Franța.
A lucrat ca șef de cancelarie pen tru fostul președinte al Germaniei Horst Kohler. A venit pentru prima oară în Timișoara când era adolescent ca voluntar la o casă de copi și după mai mulți ani de activitate profesională ca funcționar pub lic în Germania, s-a întors în orașul de pe Bega.
În 2020 a devenit primarul orașului Timișoara, după o campanie în care a bătut stradă cu stradă și a vorbit cu timișorenii.
Toate aceste lucruri sunt publice. Dar Dominic Fritz are multe povești frumoase pe care nu le știe multă lume. Povești din perioada facultății, când a cunoscut-o pe soția lui la Paris sau despre activitățile din timpul liber, când cântă la pian sau schimbă scutece.
Care este amintirea ta preferată din timpul facultății?
E dificil să aleg o singură amintire, sunt atât de multe. A fost un moment foarte fericit când am luat examenul la statistică, cu brio. Aveam un profesor de care nu mi-a plăcut deloc, dar foarte deștept. Întotdeauna m-a fascinat chestia asta de a întâlni oameni diferiți, cu alte idei și cumva să învăț ceva de la ei, chiar dacă nu neapărat întotdeauna reușesc să mă convingă de ceva.
Unde mergeai dacă se întâmpla să chiulești de la facultate?
Nu prea am chiulit, dar uneori recunosc că am mai chiulit de la cursurile de dimineață, de la 8:00, ca să dorm mai mult. Dar de obicei nu prea am chiulit pentru că am avut norocul să am cursuri și seminarii și conferințe foarte interesante, în toate cele trei țări în care am studiat, și de obicei mergeam cu multă plăcere la facultate.
În ce context te-ai cunoscut cu soția ta și ce vârstă aveai?
Tot la facultate, la Paris, în orașul iubirii. În prima zi de facultate, la primul curs, proful a zis că face echipe de câte două persoane pentru a scrie o lucrare pe diferite teme. A citit o temă, mie mi s-a părut interesantă, am ridicat mâna și o tânără a ridicat și ea mâna, am făcut echipă, am scris această lucrare împreună și acum suntem căsătoriți. După care viețile noastre profesionale ne-au despărțit, ea a ajuns ca angajat ONU să lucreze timp de zece ani în zone de calamități și conflict, pe posturi în Republica Democrată Congo, în Haiti, în Irak şi, în ultimii doi ani, în Republica Centrafricană. A aflat că este însărcinată cu fetița noastră Maya în Republica Centrafricană unde a făcut parte din echipa care a coordonat răspunsul ONU la pandemie, într-o ţară aflată în război civil, cu un sistem medical aproape inexistent.