Testele de auz de rutină la copii sunt necesare pentru a identifica din timp eventuale probleme. Deși deficiențele grave de auz în timpul copilăriei sunt rare, testarea precoce ajută la identificarea și gestionarea lor rapidă.
Chiar și o ușoară pierdere a auzului în copilărie poate cauza dificultăți în ceea ce privește vorbirea, limbajul, procesul de învățare și abilitățile sociale. De aceea, controlul auditiv la naștere și evaluările regulate, sunt esențiale. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 360 de milioane de persoane din întreaga lume, adică 5% din populația globală, se confruntă cu deficiențe de auz invalidante. Dintre aceștia, aproape 32 de milioane sunt copii.
Când și cu ce frecvență se fac teste de auz la copii
Este extrem de important ca problemele auditive să fie detectate cât mai devreme posibil, pentru că tratamentele începute înainte ca bebelușul să împlinească 6 luni sunt, de obicei, mai eficiente. Acesta este motivul pentru care toți nou-născuții sunt supuși unui test de screening auditiv înainte de a părăsi maternitatea.
În cazul în care bebelușul nu a făcut un astfel de test la naștere, este important să-i fie evaluat auzul în primele trei săptămâni de viață. Un rezultat negativ la testul auditiv nu indică neapărat o pierdere a auzului, dar sugerează necesitatea unei evaluări auditive complete în următoarele trei luni. În cazul în care se confirmă existența unei deficiențe de auz, tratamentul trebuie început imediat.
Este important ca verificarea auzului să continue pe parcursul controalelor medicale periodice ale copilului. Testările auditive de screening sunt recomandate la următoarele vârste:
4, 5, 6, 8 și 10 ani;perioada preadolescenței;perioada adolescenței.
De asemenea, se recomandă teste auditive ori de câte ori există îngrijorări specifice legate de auz.
Teste de auz pentru nou-născuți
Există 2 tipuri principale de screening auditiv pentru nou-născuți. Acestea pot fi folosite separat sau împreună:
Emisiile otoacustice (OAE): urechea captează sunete din mediul înconjurător și le transformă în mesaje pe care creierul le poate înțelege. Dar uneori aceste mesaje nu sunt transmise corect sau sunt distorsionate. Atunci când se întâmplă acest lucru, medicii verifică dacă cohlea (organul auditiv, care creează aceste mesaje) funcționează corect. În timpul testului, medicul introduce în fiecare canal auditiv niște căști moi. Acestea au vârfuri mici și flexibile din spumă și emit sunete de înaltă și joasă frecvență. Apoi, aparatul înregistrează răspunsul dat de celulele externe ale cohleei. Acest test este nedureros și durează doar câteva minute. Se efectuează în timpul somnului bebelușului;Răspunsul auditiv al trunchiului cerebral (ABR): un test care folosește electrozi atașați cu adeziv pe scalpul bebelușului. În timp ce bebelușul doarme, sunt generate sunete tip click prin căști în urechile bebelușului. Testul măsoară activitatea nervului auditiv. Ca și în cazul OAE, acest test este nedureros și durează doar câteva minute.
Dacă testele de screening detectează o pierdere a auzului, sunt necesare mai multe investigații. Bebelușii cu deficiențe de auz ar trebui identificați până la vârsta de 3 luni.