Dana are 35 de ani avea dureri de aproape 20 de ani – de spate, de genunchi, de încheieturi –, dar se învățase cu ele și le tolera. La scurt timp după ce a născut, situația s-a agravat dramatic, din cauza unei dureri de umăr care o împiedica inclusiv să-și țină în brațe propriul copil. Soluția a venit de la dr. Alin Pandea, medic primar ortoped specializat în terapia durerii, de la policlinica Regina Maria Pipera, partea rețelei private de sănătate Regina Maria.
În perioada puberății, Dana ajungea înțepenită la spital, la camera de gardă, unde i se spunea mereu că are febră musculară. După ce îi dădeau un paracetamol, medicii o trimiteau acasă și atât. După cinci ani cu astfel de dureri, un medic s-a gândit să-i facă și o radiografie. Atunci a descoperit că suferă de scolioză, adică o curbare a coloanei vertebrale în formă de S. După această diagnosticare, i s-a spus în treacăt să facă gimnastică medicală, dar nimeni nu a îndrumat-o, nici pe ea, nici pe părinți, către un centru anume. Și, cum în orașul din care e ea, Constanța, nu știa de astfel de locuri, nu a făcut nimic.
Dureri zilnice, agravate după sarcină
Dacă, la început, avea o criză pe an, apoi o criză la fiecare șase luni, apoi la două luni, durerile Danei au devenit tot mai dese, până când au ajuns să fie zilnice. „Deja era durere cronică, iar după sarcină s-au accentuat dramatic toate durerile, pentru că aveam mai multe tipuri de dureri: cervico-dorso-lombare, dar și la încheieturile mâinilor și genunchi”, spune ea.
Acum, Dana are 35 de ani și un copil de patru. Munca ei e una de birou, așa că nu implică efort fizic, dar, după ce a născut și a fost nevoită să-și ridice copilul în brațe din tot felul de poziții, mai mult sau mai puțin corecte, durerile au devenit și mai greu de suportat. Până când, pe măsură ce copilul a crescut, i-au pus capac.
„Nu știam că am mai multe hernii pe coloană, inclusiv una care era mai urâțică. O perioadă nu am mai făcut investigații, iar apoi, când au venit sarcina și copilul, bineînțeles că m-am trecut pe locul doi, așa că m-am trezit la un moment dat cu dureri foarte mari, pe care le localizam în umăr, la mâna dreaptă. Durerile ajunseseră la un nivel în care, când am vrut să-mi iau haina din cuier, n-am mai putut. Deci nu mai puteam să ridic mâna, nu mai puteam să ridic copilul, nu mai puteam să fac nimic. Erau dureri de plângeam, crunte”, povestește ea.
La numai 32 de ani, Dana nu mai putea să-și ridice în brațe bebelușul de câteva luni. De fapt, nu putea să mai facă nici lucruri mult mai simple de atât, cum ar fi gătitul: „Dacă trebuia să toc ceva pentru o ciorbă, nu puteam. Nu mai eram la un nivel funcțional, iar calitatea vieții mele era dramatic afectată”.