ANAF a demarat, în acest an, un program-pilot denumit „monitorizare pe orizontală”. El se adresează marilor companii, iar acestea se bucurau de așa ceva. Dragoș Doroș, Head of Fiscal Doctrine – KPMG România explica anul trecut ce înseamnă acest concept: „Este atunci când va deschideți ușa pentru ANAF, care stă 24 ore din 24, 7 zile din 7 în control permanent. În felul ăsta firmele au zero surprize și penalități și ANAF are 100% certitudine pe ce se plătește”.
Toate marile companii l-au așteptat. Este privit ca un lucru bun, dar nu se știe de ce ANAF a venit cu unele criterii prin care nu s-a calificat decât o singură companie din România, deși voia 5.
„Dacă n-ar fi de râs, te-ar apuca plânsul”
„Monitorizarea pe orizontală este un pas înainte cu șovăială. Dacă n-ar fi de râs, te-ar apuca plânsul. Din 2016 am insistat pentru un mecanism de management al riscurilor care se numește: monitorizare pe orizontală. Este un program de conformare voluntară a contribuabililor care vor să aibă o interacțiune transparentă cu organul fiscal. Își stabilesc un acord cu organul fiscal și atunci au acces la toate informațiile pe care le derulează un contribuabil în timp real”, a explicat Ionuț Simion, partener PwC România, în cadrul unui seminar al Camerei Consultanților Fiscali.
La începutul acestui an a fost publicat ordinul care vorbește despre monitorizarea pe orizontală.
Acel ordin spune că până în 31 ianuarie, Direcția generală de administrare a marilor contribuabili va trimite notificări contribuabililor interesați să intre în acest program, astfel încât până la 15 februarie, contribuabilii să-și exprime dorința de a intra în program.
Care era ținta ANAF pentru acest program-pilot și de ce nu s-a calificat decât unul
Ținta ANAF, spune Simion, era să înceapă cu 5 mari contribuabili care să intre în acest proces de monitorizare pe orizontală.
Era nevoie de 4 condiții de îndeplinit, cumulat:
1. Să aibă politici de verificare și monitorizare a controlului
2. Să nu facă parte dintr-un grup fiscal
3. Să aibă un comportament fiscal adecvat.
„Nu au spus ce înseamnă adecvat”, menționează Ionuț Simion.
4. Să nu aibă o activitate complexă.
„Să-mi spuneți, câți mari contribuabili nu au activitate complexă? Ce poți să faci? Să vinzi baloane?”, se întreabă el.
Potrivit acestuia, cert este că atât de bine s-a desfășurat activitatea asta, încât avem un singur contribuabil.
„Potrivit acelui ordin, doar o dată la 6 luni se poate revizui lista. Deci vor sta 6 luni cu un contribuabil, îl vor testa ca pe cobai și la final pot ajunge la concluzia că vor continua sau nu”, explică reprezentantul PwC România.
Un astfel de program ar trebui să reducă costurile de administrare fiscală atât a ANAF, cât și al contribuabililor dornici să intre într-un astfel de program.
De ce nu se laudă ANAF că face acest lucru bun?